Şcoala Biblică Maranata

Caută în site:

Calendar

Versetul Zilei

Marturii - Sesiunea de primavara 2006

Un bun crestin

 

mărturie personalã Luc Henrist - Belgia

Luc Henrist

 

Un bun crestin, provenit dintr-o familie crestina! Iata cum eram vazut. De când eram mic am frecventat Scoala Duminicala, apoi am urmat niste cursuri Biblice, iar mai târziu am facut chiar si o Scoala Biblica în Statele Unite.

În 1976 mi-am satisfacut serviciul militar în Germania, apoi am condus emisiuni de radio în Belgia si în Franta. De asemenea, am fost voluntar la închisoarea St. Gilles. Dupa aceea am fost numit membru al Comitetului Bisericii noastre si dadeam în mod regulat învataturi si îndemnuri. Faceam parte de asemenea din organizatia "Teen Challenge". În centrul Bruxelului noi aveam o cafenea unde oricine putea veni sa bea o ceasca de cafea gratuit, si astfel aveam ocazia sa le împartasim Evanghelia.

O întâlnire tulburatoare!

În luna iunie a anului 1984, un barbat intra în cafenea si am mers sa-l primesc. Mi-a spus ca este un evreu din Rusia. M-am întrebat imediat ce ar trebui sa fac pentru ca ni se spusese în armata ca singurii dusmani ai Belgiei sunt rusii pentru ca vor sa ne invadeze tara si sa ne impuna comunismul. Si apoi, un evreu? Din câte stiam, Biblia (în special Noul Testament) ne vorbeste de acesti oameni în termeni nu prea flatanti! (de exemplu Matei 23 si alte pasaje…). Din ceea ce am fost învatati la scoala stiam ca evreii au fost exterminati în lagare de concentrare în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial… Pe scurt, ma aflam în fata unui personaj de-a dreptul ciudat! Era pe vremea când evreii nu aveau voie sa paraseasca Rusia, dar el si tatal lui reusisera sa fuga cu câtiva ani înainte pentru a merge sa locuiasca în Israel. Bunicul sau era Marele Rabin al Odessei si parintii sai au trait îndeaproape marile orori ale celui de-al Doilea Razboi Mondial. Mama sa îsi pierduse o mare parte din familie în timpul genocidului si avea cosmaruri aproape în fiecare noapte; a murit tânara. Ajunsi în Israel, Sebastian a decis sa vada lumea si sa-si încerce norocul în alta parte. A venit în Belgia, la Anvers, unde a deschis un magazin de îmbracaminte. Într-o zi, niste crestini sud-africani i-au vorbit de Mesia lui Israel si el a acceptat mântuirea Sa. Sebastian a început sa-mi vorbeasca de promisiunile lui Dumnezeu facute poporului evreu si Israelului. Eram surprins pentru ca nimeni nu-mi vorbise niciodata de aceste lucruri (nici chiar la Scoala Biblica!). Drept urmare, m-am îndoit foarte tare de adevarul acestor cuvinte. Am mers pâna acolo încât i-am cerut sa-mi dea referintele Biblice ca sa verific în Biblia mea ceea ce sustinea el. Am fost învatati sa contracaram argumentele membrilor diferitelor secte si eu îmi spuneam ca acest individ facea parte dintr-o secta despre care eu nu auzisem înca vorbindu-se, dar despre care urma sa aflu! În acest timp, cu cât verificam mai mult ceea ce îmi spunea el, cu atât mai mult descopeream ca, în realitate, el era cel care avea dreptate!

Descoperirea poporului evreu

Mi-am spus ca din moment ce acest popor are o asemenea importanta în ochii lui Dumnezeu, trebuia sa învat sa-l cunosc, sa stiu cine sunt evreii, sa le cunosc istoria, obiceiurile, cultura, traditiile, religia.

Am descoperit cu uimire ca aceste convingeri Biblice ale mele erau în esenta si ale lor si ca aveam foarte multe lucruri în comun. Am descoperit ca multe din expresiile biblice si anumite practici crestine îsi gaseau adevaratul sens prin punerea lor în contextul iudaic (în special Cina cea de Taina si masa de Pasti). Am citit toate cartile pe care le-am putut gasi despre aceste subiecte diferite. Am participat la conferinte organizate de Cercul Ben Gurion, de Institutul Iudaic, de Organizatiile "Prietenia Iudeo-Crestina", "Surorile din Sion", etc. De asemenea am participat la cursuri la Institutul Martin Buber (ULB) si am participat chiar si la festivalul de film "Yiddish" pentru a descoperi acest aspect al culturii iudaice!

Limba ebraica

Într-o zi, pastorul bisericii al carui membru eram mi-a spus ca trebuia sa predic în duminica urmatoare. Nu eram prea încântat de aceasta veste. Era uimit de reactia mea si de aceea i-am explicat ca pentru a-mi pregati predica trebuia sa consacru toata sâmbata. Da, acest lucru îmi lua foarte mult timp pentru ca, în primul rând ma rugam pentru a sti ceea ce are Dumnezeu pe inima, apoi trebuia sa gasesc inspiratie, cuvintele potrivite, referintele biblice… Dar ceea ce-mi lua cel mai mult timp era obiceiul meu de a compara diferite traduceri din diferite limbi ca sa stiu ce spunea textul original… Si pastorul mi-a spus (cu o nota de umor): "Eu am învatat greaca antica pentru a putea citi Noul Testament în original. Atunci, de ce n-ai învata si tu ebraica pentru a putea sa predicam întreaga Biblie cu exactitate!" Câteva zile mai târziu, un coleg de birou mi-a spus ca urma sa înceapa un curs de limba ebraica la Bruxelles si m-am gândit ca ar fi o ocazie buna ca sa încep! M-am înscris la acest curs, dar în seara dinaintea primului curs, în timp ce ma întorceam acasa, am realizat cu stupoare ca ma înscrisesem la acest curs fara sa-l fi întrebat pe Dumnezeu daca aceasta era si voia Lui. Eram îngrijorat si îmi spuneam ca poate urma sa întâlnesc oameni care ar avea o influenta negativa asupra mea, ca urma sa-mi pierd timpul si banii pe lucruri fara importanta! Am strigat din adâncul inimii catre Dumnezeu spunându-I ca daca El nu-mi va trimite un semn de confirmare chiar în seara aceea, voi suna a doua zi ca sa anulez înscrierea. În timp ce mergeam, am vazut o carte neagra groasa pusa într-un tufis. Mi-am spus ca era o carte pe care cineva o aruncase si pe care o alta persoana o ridicase. Am luat aceasta carte, am deschis-o si nu mica mi-a fost mirarea când am vazut ca era o carte în limba ebraica! Am avut un moment impresia ca eram ca Moise înaintea unui tufis arzând, numai ca acesta nu ardea! A doua zi, am adus aceasta carte profesorului de limba ebraica si l-am întrebat despre ce carte era vorba. Mi-a spus ca era o Biblie (Vechiul Testament) care este data fiecarui soldat care vine sa depuna juramânt în Armata Israeliana!

Din vorba în vorba

M-am casatorit cu Esther (care este din Filipine) în 1990 la Roma (unde locuiam atunci). Am plecat în luna de miere în Israel si oamenii erau foarte mirati sa ne vada deoarece Razboiul din Golf abia se terminase si cea mai mare parte din oameni traiau înca în nelinistea provocata de rachetele "Scud" care veneau din Iraq… La întoarcerea în Roma, mi-am continuat studiile de limba ebraica, chiar daca uneori ma întrebam la ce mi-ar putea folosi cunoasterea acestei limbi… Am fost numit membru al Consiliului Prieteniei Iudeo-Crestine din Roma. Noi organizam cursuri si conferinte pentru a face cunoscute greselile din trecut si pentru a încuraja un dialog între cele doua comunitati. În 1992, tinând cont de faptul ca mi-am pierdut serviciul din Roma, am plecat împreuna cu sotia mea în calatorie în Israel. Ne gândeam sa ramânem pentru o perioada de 3 pâna la 6 luni. Dar odata ajunsi în Israel, Dumnezeu a deschis usi pentru noi si am ramas practic pentru 10 ani. Era în perioada când atentatele teroriste dadeau zilnic peste cap vietile israelienilor si, cum noi n-aveam masina, mergeam la serviciu în fiecare zi cu autobuze care puteau oricând sa explodeze… Dar Dumnezeu ne-a protejat mereu. Acolo, în ianuarie 2000, s-a nascut fiul nostru Nathanael (care înseamna în limba ebraica: "Dumnezeu a dat"). Si tot acolo mi-am exercitat slujba de pastor al unei adunari mesianice din Tel Aviv si limba ebraica pe care am învatat-o mi-a fost foarte utila!

Poporul tau va fi poporul meu

În timpul acestor ani am fost adesea invitat sa predau despre Israel în diverse Biserici si grupuri Carismatice din Europa, dar si din alte parti. Ajunsesem chiar sa petrec mai mult timp predând decât cu cei apropiati, atunci când ma întorceam în Belgia pentru a-mi vedea familia si prietenii! Dumnezeu mi-a aratat ca era o nevoie reala de învatatura Biblica si echilibrata despre Israel si despre poporul evreu. Domnul mi-a spus: "Pune-te la dispozitia Bisericilor". Pentru a raspunde la aceasta chemare si din cauza starii de sanatate a parintilor mei, ne-am întors în Belgia în iunie 2001. De atunci predau în Biserici, la întâlniri de tineri, etc. peste tot unde Dumnezeu îmi deschide usi pentru ca deviza lucrarii mele este "Nu vreau, fratilor, sa nu stiti taina aceasta" (Romani 11:25). Chiar înainte de plecarea noastra din Israel am fost numit reprezentant al Organizatiei "Crestinii, prietenii Israelului" din Belgia, iar recent am fost numit coordonator national al "Zilei de Rugaciune pentru Pacea Ierusalimului", care are loc în fiecare prima duminica a lunii octombrie. Dorinta mea este de a împartasi ceea ce am descoperit despre acest popor pe care Dumnezeu l-a ales si pe care El nu l-a respins niciodata si nici nu l-a înlocuit.

Ionel Albu Marturie personala

 

Ioan Albu

 

Iubiti frati in DOMNUL,

Sunt bucuros ca pot sa ma incred in DOMNUL si in lucrarile LUI minunate pe care numai EL le poate face in ciuda faptului ca noi de multe ori ne bizuim pe noi si nu pe PUTEREA DOMNULUI.

Am luat o hotarare la ultima sesiune de la BAIA MARE, sa o inchei cu "icoana vorbitoare'', adica televizorul, dar cand am ajuns acasa prea multe nu s-au schimbat asa ca in seara de inviere 'icoana' a cazut de la locul ei si s-a stricat. Am luat acest lucru ca venind din partea DOMNULUI asa ca in loc sa imi mustruluiesc baiatul, am dat slava DOMNULUI. Tatal meu a iesit din spital, si acest lucru pentru mine e un semn mare din partea DOMNULUI, pot sa spun ca a inviat din morti, lucru pe care si doctorii l-au spus, mirandu-se de schimbarea lui radicala de sanatate. Eu unul am zis ca numai e nici o sansa pentru el de a mai trai, dar inca odata am vazut cum DOMNUL, mi-a aratat ca zilele omului sunt in mana LUI, si ca rugaciunea are mare putere atunci cand o faci in smerenie si pocainta. Doresc ca aceste lucrari pe care le-am trait si marturisit, sa ne intaresca si imbarbateze in lucrarea la care DOMNUL ne-a chemat pe fiecare. DOMNUL ESTE BUN!!! In ceea ce priveste prorocia fratelui GHITA vedem cum ea se implineste cuvant cu cuvant, adica inundtiile din sudul tarii de la DUNARE! DOMNUL SA NE POARTE IN CARUL SAU DE BIRUINTA PE TOTI COPIII SAI! AMIN!

Gheorghe Juravle Marturie personala

 

Gheorghe Juravle

 

Iubiti frati care truditi pentru existenta si bunul mers al Scolii Maranata,

Domnul nostru Isus Hristos sa va aiba în paza si sa va vorbeasca de bine în Împaratia Lui. Asa cum bine spuneti, sunt mândru si eu sa fiu socotit unul din ucenicii Domnului, chiar daca sunt dintre cei mai netrebnici.

Speranta mea atârna de jertfa Lui, de promisiunile Lui, de harul Lui prin care primim totul: dragostea, credinta, vointa si înfaptuirea. Îl iubesc pe Domnul meu si în natura Lui învat sa iubesc pe oameni, si cu atât mai mult pe fratii mei în Domnul. Îi iubesc si ma bucur cu atât mai mult de ei, cu cât ei Îi sunt Lui mai aproape. Stiu ca trebuie sa fac pasi sa ma apropii, sa astept la picioarele Lui ca sa-I gust stralucirea, bunatatea, iubirea. Din unghiul în care ma aflu vad doar sclipiri din frumusetea Lui, pe când toti cei ce-I sunt mai aproape, reflecta nuante ale perfectiunii Lui ce în veac mi-ar ramâne necunoscute si m-ar lipsi de mari si tainice bucurii. În Împaratia lui Dumnezeu o stea este cu atât mai pretuita cu cât straluceste mai tare. Iata de ce mi-e greu sa-i chiar pe unii pastori care se feresc sa invite strainii la amvon ca nu cumva sa vesteasca Cuvântul cu mai multa putere decât ei. Oare nu cunosc ei rânduiala Împaratiei? Cum se pot lipsi unii de marturiile altor frati, de bucuriile lor în Domnul, pe care le predica, le scriu sau le înregistreaza? Nu suntem toti madulare unii altora?

Am varsat lacrimi pentru ca nu m-am bucurat destul de profetia fratelui G. Turcu. As fi fericit ca ea sa fie înregistrata si sa o pot analiza pentru a cere calauzire prin Duhul Sfânt spre îndreptarea mea. Nu este un lucru de apucat sa stii ca Domnul te cheama la El mai ales când ti-e vie în minte si în inima o poveste de iubire care s-a petrecut la începutul anilor '50. Cel care mi-a marturisit-o, traieste înca. Se casatorise din dragoste cu o fata frumoasa si buna. Aveau un copil de patru ani, iar în urma, spre bucuria lor, Domnul le mai daruise înca unul. În acei ani satul lor fusese cuprins de fiorul trezirii spirituale plecat de la Sibiu prin Oastea Domnului. Chiar la ei în casa venise în doua rânduri fratele Traian Dorz, bucurându-i pe toti cu Evanghelia Domnului, cu cântece si poezii ce-L preamareau pe Mântuitorul. În satul acela fusese în timpul ultimului razboi mondial linia întâi si aproape toti fusesera evacuati. Când s-au întors multe case erau arse, iar cele ramase au fost distruse partial si erau goale, asa ca multa lume era foarte saraca, iar unii nu aveau nimic.

În aceste împrejurari, buna sotie a celui care îmi povestea punea în traista o cofita cu lapte si un blid de malai si vizita periodic pe cei mai nevoiasi dintre ei. Se vede ca lucrul acesta (inima ei), n-a trecut neobservat în ceruri. S-a întâmplat ca la nasterea celui de-al doilea copil, o moasa nepriceputa sa o înfasoare în prea multe pungi cu gheata, asa ca tânara mama s-a întors acasa cu un copil, dar si cu o pneumonie dubla ce-i ameninta viata. În cinci saptamâni, starea ei de sanatate nu s-a îmbunatatit. Nimeni nu stie daca cerurile s-au deschis sau daca un înger i-a vorbit, caci ea le-a spus celor dragi ei: "daca-ati sti voi în ce loc minunat ma duc eu!" "Unde te duci?" - a vrut sa stie sotul ei. Ea ar fi vrut sa la povesteasca, dar nici un cuvânt nu s-a lasat rostit. În dupa-amiaza aceea de februarie geros a mai spus: "cad frunzele din pomi." El, barbatul care povesteste, avea notiuni elementare de medicina, si a crezut atunci ca poate febra i-a tulburat gândirea, dar cine stie… poate ea avea în minte frunzele din cântecul (sau din poezia) cu autor necunoscut.

În acea iarna deosebit de grea, având lemne putine, nu si-au permis sa încalzeasca doua camere, asa ca un timp au dormit împreuna cu restul familiei (frati si surori). Atunci însa el i-a facut cunoscut ca pentru noaptea care avea sa vina a încalzit camera lor pentru a dormi doar ei, în mai multa liniste. Ea nu i-a raspuns, ci a facut doar un semn cu mâna despre un lucru lipsit de importanta. Starea ei generala nu a fost niciodata exagerat de rea. A dorit sa-si alapteze copilul, apoi s-a strâns la pieptul barbatului ei si a început sa vorbeasca. Amândoi erau ortodocsi. Îl iubeau pe Isus, se bucurau de El, dar doctrina despre mântuire nu era pentru ei un lucru foarte clar. Nu e de mirare ca ea a spus: "sa ma ierte Dumnezeu datorita faptelor bune pe care le-am facut." El, un om pacatos, ne nascut din nou, care multi ani dupa aceea a pacatuit în rând cu lumea, I-a spus, de la Domnul, un lucru foarte important: "ce putem face noi, niste oameni pacatosi pentru Dumnezeu, pentru iertarea noastra? Domnul Isus Hristos S-a jertfit pe cruce pentru toate pacatele noastre". Ea l-a privit si i-a spus: "asa e, dragul meu, ai dreptate". Si fata i s-a luminat si o bucurie mare i-a cuprins toata fiinta. Apoi s-a aplecat si l-a strâns iar la piept, soptind: "ramâneti cu pacea Domnului". Nu stiu ca el sa-i fi cerut vreo lamurire. Poate ca i-a raspuns doar cu o usoara strângere în brate… Ceea ce a crezut el atunci a fost ca ea ar fi vomat. Dar pentru ca i se linistise în brate, n-a deranjat-o, gândindu-se ca-si va curata hainele mai târziu. Dupa un timp si-a dat seama ca ea murise si a vazut ca hainele lui erau curate.

Am dorit sa va spun nu drama unei familii tinere, ci o poveste de dragoste între Fiul lui Dumnezeu si un om, un om real, care a trait printre noi. Sunt pe deplin încredintat ca Domnul nostru Isus Hristos ma iubeste si pe mine cu aceeasi dragoste si îl iubeste la fel si pe un altul oarecare, oricine ar fi el. Important ramâne doar faptul de a ne deschide inimile iubirii lui infinite.

Închei aceste rânduri, notând câteva gânduri pe care le-am învatat urmarind aceasta marturisire:

"Când lumea striga catre cer: "Unde exista Dumnezeu? Daca exista cum îngaduie atâta suferinta?" - El tace în marea-I întelepciune si în îndelunga-I rabdare. Doar planurile Lui sunt cu adevarat bune si demne de primit cu bucurie.

"Ca sa cunosti Împaratia Cerurilor si sa te bucuri de gloria lui Dumnezeu, trebuie sa fii sau sa doresti cu pasiune sa devii ca unul din cei descrisi în "fericirile" din Predica de pe Munte. Mai departe este lucrarea Domnului.

"Dumnezeu este suveran în atingerea scopurilor Lui cu fiecare dintre noi. El se poate folosi de oricine: de cei ce sunt ai Lui, de cei din lume si uneori de diavol si de duhurile cazute.

"Când Îl cunosti cu adevarat pe Iehova Iire, pe Dumnezeu care poarta de grija, nu dai instructiuni celor pe care-i lasi. Nu-ti sfâsii hainele si nu-ti frângi mâinile, ci raspunzi cu bucurie chemarii Lui chiar daca esti o mama si o sotie buna si trebuie sa lasi în lume un sot iubit si doi copii mici care au nevoie de îngrijiri speciale.

"Pentru cei chemati si alesi pentru Împaratia lui Dumnezeu, moartea nu este un lucru plin de groaza, cum simte lumea, ci un loc mult asteptat pentru care lasi bucuros orice lucru pe care ti l-a daruit Dumnezeu în lumea aceasta.

"În Împaratia lui Dumnezeu sunt multe locasuri, nu doar pentru penticostali si baptisti, daca cumva ar conveni sa se iubeasca între ei.

"În Împaratia cerurilor dragostea este o dimensiune spirituala. Daca nu o ai, nu existi.

Socotesc ca scrisoarea mea ar putea fi înteleasa mai bine daca as adauga povestirii un scurt epilog.

S-a întâmplat sa existe în satul acela o fata cu inima curata. Când ea aflat vestea mortii tinerei mame, a exclamat: "Eu as avea grija de acesti copii!"

Dumnezeu a rânduit lucrurile în asa fel încât, fara sa stie dinainte despre cine e vorba, sa devina dupa numai sase luni mama acelor copii. A fost o mama poate mai buna decât multe alte mame naturale.

Barbatul ei a pribegit multa vreme prin lume, însa Dumnezeu a ales pentru el un moment când l-a cercetat, iar el a raspuns chemarii Lui.

Copilul mai mare mult timp a fost un toxicofil (dependent de alcool, tutun si cafea ). Însa dupa ce sotia lui s-a pocait, si el a fost cercetat de Cuvântul Sfânt si s-a întors la Dumnezeu. Astfel multe dintre necazurile lui materiale si spirituale au fost transformate de Domnul în binecuvântari.

Copilul care avea cinci saptamâni la moartea mamei sale, a fost binecuvântat cu întelepciune, atingând trepte înalte în societate. Dar în final lucrurile acestea i s-au parut si lui neînsemnate pe lânga faptul de a-L cunoaste pe Domnul Isus.

Sper ca Dumnezeu sa rânduiasca lucrurile ca la timpul stabilit sa ne putem întâlni iarasi toti la o noua sesiune a Scolii Maranata.

Cu dragoste în Hristos,

Gheorghe Juravle

Nota: Aceasta scrisoare a fost citita de fratele Juravle la sesiunea din martie 2006 la Casa ANGUS, Baita - Lomas, judetul Maramures.

[ Conditii de participare - Sesiunea de primavara 2006 ] [ Program - Sesiunea de primavara 2006 ] [ Scrisori de informare - Sesiunea de primavara 2006 ] [ Scrisori de multumire - Sesiunea de primavara 2006 ] [ Scrisori misionare - Sesiunea de primavara 2006 ] [ Marturii - Sesiunea de primavara 2006 ] [ Articole - Sesiunea de primavara 2006 ] [ Fotografii - Sesiunea de primavara 2006 ]

[ Home ] [ Sus ] [ Activitate ] [ Inscrieri ] [ Arhiva Articole ] [ Contact ]