Scrisori misionare - Sesiunea de primavara 2012

Iubiţi fraţi,

Prin îndurarea Domnului, între 23 aprilie şi 24 iunie a.c., am putut iarăşi sluji în diferite biserici din diferite localităţi, din ţară şi străinătate: Apaţa (Braşov), Satu Mare, Zalău, Cluj Napoca, Hunedoara; Belgia (Charleroi, Bruxelles, Turnhaout, La Louviere, Liège); Germania (Sarbrűcken, Frankfurt, Berlin); Franţa (Strasbourg, Paris, Toulouse); Spania (San Sebastian); Italia (Torino, Monteforte, Mansue, Udine); Austria (Gleisdorf, Graz, Viena).

Prin harul Domnului, au fost înspre 70 de adunări.

La începutul lunii mai, m-am aflat în acelaşi loc, la Bruxelles, cu fata mea Alexandra, chiar în ziua naşterii ei, când a primit încă un an de viaţă din mâna Domnului. Am mulţumit mult Domnului pentru acest har de care a hotărât să-mi facă parte. Copiii noştri sunt un dar primit din partea Domnului, o mare bucurie, o mângâiere, dar şi o mare responsabilitate. Inima părinţilor trebuie să se întoarcă înspre copiii lor, şi inima copiilor trebuie să se întoarcă spre părinţii lor.

„Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” Maleahi 4:5-6

Acesta este planul Domnului cu privire la familiile noastre. Când inima părinţilor se întoarce spre copiii lor, şi inima copiilor, în mod natural, se întoarce spre părinţii lor, după cum florile caută lumina şi căldura soarelui. Copiii noştri au mare nevoie de încurajarea şi iubirea noastră. Mulţi se înşeală crezând că dacă le îngrămădesc copiilor multe lucruri pământeşti, au făcut suficient pentru ei. Diavolul, vrăjmaşul lui Dumnezeu, abate inima părinţilor de la copiii lor, şi inima copiilor de la părinţii lor, prin prea multă alergătură de astăzi . O familie astfel dezbinată, intră uşor sub blestem.

Neprihănitul Iov îşi sfinţea copiii şi aducea Domnului câte o jertfă pentru fiecare din ei, de câte ori era nevoie.

„Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.”Aşa avea Iov obicei să facă.” Iov 1:5 Obiceiul acesta bun a fost practicat, dea-lungul veacurilor, de milioane de părinţi credincioşi Domnului.

O femeie credincioasă, mamă a 19 copii a fost întrebată: „Cum ai crescut aceşti 19 copii, şi cum se face că toţi 19 sunt la casa lor şi credincioşi Domnului? Noi avem câte 2-3 copii, şi avem aşa lupte mari cu ei! ” Femeia a răspuns: „Am fost mereu pe urmele lor cu post şi rugăciune. Şi acum continui să mă rog şi să postesc pentru ei şi casele lor.”

„Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete.” Proverbe 11:30

Nu putem lua nici un lucru de pe pământ în viaţa de dincolo, în schimb putem câştiga sufletele celor dragi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Sufletul unui om este mai important decât tot universul.

Îi mulţumesc din toată inima Domnului pentru fata mea şi pentru inima ei bună.

Le mulţumesc frumos, şi din inimă întreagă, tuturor celor ce se roagă şi pentru casa mea.

Un frate foarte drag inimii mele, fratele Ştefan din localitatea Fântânele, de lângă Bucureşti, a făcut înaintea Domnului următoarea rugăciune pentru cei 9 copii ai săi: „Doamne, eu sunt un om sărac şi nu am de unde să dau copiilor mei nici o moştenire întru cele pământeşti, dar Tu eşti bogat în îndurare, de aceea Te rog să porţi de grijă fiecărui copil al meu.” Când unul din copiii fratelui Ştefan ajungea la majorat, în taină, fratele Ştefan postea şi se ruga înaintea Domnului timp de 3 zile pentru el, pentru mântuirea lui, şi pentru ca Dumnezeu să-i facă un rost în viaţă.

La Berlin, am găzduit, timp de 3 zile, în casa unuia dintre fii fratelui Ştefan. Într-o zi l-am întrebat: „Cum te-ai căsătorit cu soţia dumitale?” El mi-a răspuns: „Tatăl meu s-a rugat şi a postit 3 zile pentru mine înaintea Domnului. În cea de-a treia zi, am simţit în inima mea dragoste pentru Diana. Diana era fata unei familii credincioase, vecină cu noi, care mai venea din când în când s-o ajute pe mama la diferite treburi gospodăreşti. Până atunci nu avusesem un sentiment deosebit în inima mea pentru ea. Aşa ne-am căsătorit, şi Domnul ne-a purtat în chip minunat de grijă, în toate privinţele, şi ne-a dăruit şi 7 copii minunaţi.” Băiatul fratele Ştefan este astăzi unul dintre slujitorii Bisericii Domnului din Berlin. Slăvit să fie Domnul!

Între cei dragi inimii mele, se numără şi familia Dorel şi Mărioara Măcelaru din Timişoara, despre care v-am mai scris şi în alte epistole. Anul acesta, familia Măcelaru împlineşte, prin dragostea Domnului, 50 de ani de la căsătorie. Ce har minunat! Familia Măcelaru a fost binecuvântată de Domnul cu 10 copii. Una dintre fetele familiei Măcelaru, Mihaela, este căsătorită cu Teofil Coman, un frate mult iubit care m-a ajutat, în multe rânduri şi multe feluri, în lucrarea la care sunt chemat. Familia Teo şi Mihaela Coman locuieşte, de mai mulţi ani, în Austria, în apropierea oraşului Gleisdorf.

Anul acesta, Domnul a îmbogăţit şi a binecuvântat nespus de mult familia Coman, cu cel de-al optulea copil Theo Christian.

Sora Mihaela a renunţat la cariera ei de violonistă în cadrul Filarmonicii din Graz, pentru chemarea Domnului, adică pentru a naşte copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Ce mare har şi ce mărturie minunată! Asemeni tatălui dumneaei, sora Mihaela se ocupă de lucrarea muzicală din biserică.

După cum patriarhul David a fost al optulea copil în casa lui Isai, tot aşa şi Theo Christian este al optulea copil în casa fratelui nostru Teofil. Domnul să binecuvânteze copilul acesta cu o inimă înţeleaptă, o inimă cu care să iubească şi să cinstească pe Creatorul său!

Am participat şi eu, prin harul Domnului, la slujba de binecuvântare a micuţului Theo Christian, din duminica din 17 iunie. Slăvit să fie Domnul!

Şi în această călătorie misionară, am găzduit uneori în familii cu mulţi copii. Ce sentiment de împlinire îţi dă convieţuirea sub acelaşi acoperiş cu mai multe suflete. Cred că părinţii care fac eforturi mari pentru a asigura copiilor o cameră proprie, comit o greşeală fundamentală. Copiii ar trebui să crească câte 2, sau chiar mai mulţi, în aceeaşi cameră. Avem o aşa mare nevoie de comuniune.

Şi familia Marius şi Alina Mihai, din Charleroi (Belgia), o altă familie mult dragă inimii mele, a fost binecuvântată de Domnul cu cel de-al nouălea copil, căruia i-au pus numele Aşer. Nu am fost prezent la slujba de binecuvântare a micuţului, dar am avut harul să mă rog, în casa dumnealor, pentru mamă şi copil, şi pentru întreaga familie.

Unele din bisericile în care mi-a fost dat să slujesc, sunt adunări în care membri sunt de etnie rromă (ţigani).

Dacă Dumnezeu a făcut o mare minune cu cele peste 300 de biserici de fraţi români din Europa, a făcut o minune încă mai mare cu cele peste 100 de biserici de fraţi rromi, răspândite în întreaga Europă.

Germania nazistă i-a urât pe ţigani şi i-a ucis cu miile în lagărele de concentrare.

Astăzi, prin îndurarea Domnului, în chiar inima Germaniei, există o biserică de fraţi rromi, în număr aproape 300, care îşi desfăşoară activitatea în centrul Berlinului, într-o biserică luterană. În Berlin nu mai există altă biserică neoprotestantă de limbă română.

Am fost onorat de Domnul să slujesc şi în această biserică, mai multe seri de-a rândul.

Ce minunate, şi cât de preţioase sunt cuvintele Domnului Isus: „Robul Meu…nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui” Matei 12:20-21

Dumnezeu Sfântul binecuvântează şi încurajează orice gest şi orice dorinţă, cât de mici, de întoarcere şi apropiere de El. Să facem şi noi la fel cu semenii noştri, ca să căpătăm har şi îndurare la vreme de nevoie.

Îi mulţumesc Domnului pentru onoarea de care mi-a făcut parte de a sluji şi în mijlocul fraţilor rromi, în Belgia, Germania, Franţa, Spania. Slăvit să fie Domnul!

„Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!” 2 Tesaloniceni 2:16-17

Plin de recunoştinţă, în umilinţă şi în dragoste,

Robul Domnului Isus,