Şcoala Biblică Maranata

Ioan PanicanScrisori misionare - Sesiunea de iarna 2011

 

Italia - ianuarie 2012


Mult iubiţii mei fraţi,

Prin îndurarea Domnului, începând cu data de 21 ianuarie a. c., m-am aflat în mijlocul fraţilor noştri din Italia.

Asemeni lucrării foarte importante din Spania, şi în Italia Dumnezeu a făcut ca lucrarea de vestire a Evangheliei să fie puternică, viguroasă. Sunt zeci de biserici române răspândite în întreaga ţară, începând de la Roma, capitala ţării. Cele mai multe din aceste biserici s-au constituit în ultimii 10-12 ani. Este impresionant să vezi biserici sănătoase în credinţă, bine organizate, cu slujitori devotaţi, cu şcoli duminicale, cor, orchestră, fanfară. Este într-adevăr minunea lui Dumnezeu. Sufletul meu preamăreşte pe Domnul pentru fraţii noştri români din Italia, pentru mărturia atât de importantă pe care o dau pentru Evanghelie şi pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, în mijlocul poporului italian. Sunt oameni care fac cinste poporului român. Slăvit să fie Domnul!

Cred că Dumnezeu scrie o importantă Carte de aducere aminte cu privire la lucrarea săvârşită de fraţii noştri răspândiţi în Europa.

 

Biserica Penticostală Română „Maranata” – Roma – pastor Gheorghe Pomohaci

 

 

Biserica Penticostală Română „Maranata” – Roma – pastor Gheorghe Pomohaci

 

La câteva ore după ajungerea mea la Roma, sâmbătă 21 ianuarie, am şi avut o întâlnire cu fraţii din comitetul bisericii „Maranata”, pastor Gheorghe Pomohaci. Am fost impresionat de seriozitatea acestor fraţi şi de interesul pe care l-au arătat pentru o tot mai bună cunoaştere a Cuvântului Sfintelor Scripturi. Vreme de 2 săptămâni, prin harul Domnului, am slujit în biserica aceasta (8 slujbe) şi în alte biserici de la Roma sau din împrejurimi: Villalba, Finocchio, Fonte Nuova.

Pastorul Gheorghe Pomohaci mi-a spus următorul lucru cu privire la slujitorii bisericii „Maranata”: „Nici unul dintre noi nu este absolvent al vrunei şcoli teologice.

 

La Biserica Penticostală Română „Betel” Finocchio, Pastor Costel Boghean

La Biserica Penticostală Română „Betel” Finocchio, Pastor Costel Boghean

 

Slujim, în umilinţă, prin harul Domnului Isus şi prin călăuzirea Duhului, asemeni înaintaşilor noştri în credinţă.” Mi-am adus aminte atunci de cuvântul pe care mi l-a spus, câţiva ani în urmă, un absolvent al unui institut teologic: „Îmi trebuiesc 5 ani de zile, de aici înainte, ca să pot uita unele din lucrurile învăţate la acest institut.”

Se ridică iarăşi întrebarea: cât de folositoare şi cât de nefolositoare sunt institutele teologice din zilele noastre?

Domnul Isus spune: „Cercetaţi Scripturile...” Ioan 5:39

Trebuie să fim buni cunoscători ai Scripturii dacă vrem ca credinţa noastră să supravieţuiască. Biserica nu poate fi desfiinţată atâta vreme cât creştinii au şi citesc Biblia.

Îmi spunea un slujitor al Domnului, într-o biserică la Torino: „Cum se poate ca unii pastori şi predicatori veniţi din ţară să spună glume de la amvon, şi să transforme în felul acesta Casa Domnului într-o sală de spectacole? Când s-a mai întâmplat aşa ceva în Biserica Domnului? Apostolul Pavel îi învăţa şi îi sfătuia pe fraţi cu multe lacrimi. Aşa au trăit credinţa părinţii noştri, şi aşa trebuie să o trăim şi noi. Bucuria creştinului vine din Duhul Sfânt, nu din iscusinţa şi talentul vorbitorului.”

 

“Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” Iuda 1:3

Pastorii şi slujitorii Bisericii nu sunt chemaţi să interpreteze Biblia, ci s-o trăiască şi să păstorească Turma Lui Hristos cu lepădare de sine. Creştinii trebuie să fie păstorii păstorilor.

Să facem din cercetarea Bibliei preocuparea noastră zilnică de căpătâi.

Să vorbim între noi cu „psalmi şi cu versete de aur.” În aceasta stă salvarea Bisericii.

În componenţa membrilor din bisericile din Italia, sunt fraţi din diferite părţi ale ţării: Arad, Bihor, Botoşani, Cluj, Iaşi, Suceava, etc.. Cei mai mulţi însă, şi slujitori şi membri în biserici, provin din Bucovina (judeţul Suceava). Bucovina este un loc în care Dumnezeu a lucrat în chip minunat şi cu mare putere în secolul trecut, şi în timpul prigoanei dinaintea celui de-al II-lea război mondial, şi în timpul teroarei comuniste. Biserica lui Hristos din Bucovina a dat, de-a lungul veacurilor, slujitori destoinici, răspândiţi în întreaga ţară şi în afara hotarelor României. Slăvit să fie Domnul şi pentru această minunată lucrare! Avem o moştenire spirituală atât de însemnată.

În urmă cu mai mulţi ani, în comuna Calafindeşti (judeţul Suceava) fraţii au înălţat o nouă Casă de rugăciune, cu câteva sute de locuri. Slujitorul acestei biserici, fratele Moloce Vasile, mi-a spus: „Biserica aceasta a fost construită cu sprijinul copiilor noştri neavortaţi. Femeile noastre au născut prunci, după rânduiala Domnului, pruncii s-au făcut mari, s-au dus în Italia la lucru, şi de acolo ne-au trimis banii necesari zidirii acestui locaş de închinare.”

 

Biserica Penticostală Română „Limanuri Bune” – Villalba – pastor Cornel Pătrăuţanu

 

Biserica Penticostală Română „Limanuri Bune” – Villalba – pastor Cornel Pătrăuţanu

 

De la Roma, călătoria a continuat în bisericile din: Perugia (slujitor Dănuţ Iacob), Acquausparta (slujitor Dumitru Bărbos), Monteforte D’alpone (slujitori Adi Jurj, Dan Pamparău), Verona (slujitor Emil Fălcuşan), Torino (slujitori Petru Ungureanu, Gigi Munteanu, Mitică Iordăchescu), Milano (slujitor Adrian Pătrăuţan), Udine (slujitor Marcel Pintilei).

Fraţii din biserica „Betel” - Torino (pastor Petru Ungureanu) lucrează la amenajarea unui nou locaş de închinare, cu o capacitate de cca. 800 de locuri, pe care urmează să-l inaugureze, cu ajutorul Domnului, până la sărbătoarea Învierii Domnului.

 

Orchestra Bisericii Penticostale Române „Betania” – Fonte Nuova – pastor Natanael Ţicărat

 

Orchestra Bisericii Penticostale Române „Betania” – Fonte Nuova – pastor Natanael Ţicărat

 

Prezent la una din slujbele bisericii din Perugia (pastor Dănuţ Iacob), primarul acestui oraş, printre altele a spus: „Suntem onoraţi să vă avem ca cetăţeni ai oraşului nostru. Vă cunoaştem ca oameni cinstiţi şi harnici. Personal, vă apreciez foarte mult pentru atenţia pe care o acordaţi familiei. Aveţi familii atât de frumoase. În societatea de astăzi, din păcate, familia nu mai este respectată ca în vremurile de odinioară. Totul în jurul nostru se degradează şi se destramă. Vă încurajez să luptaţi şi pe mai departe pentru unitatea şi frumuseţea familiilor dumneavoastră. Sunteţi pentru noi o vie mărturie a credinţei pe care o aveţi şi o practicaţi.” Slăvit să fie Domnul!

La cea din urmă slujbă din biserica „Maranata” – Roma, ne-am plecat cu întreaga adunare pe genunchi înaintea Domnului, şi doi dintre slujitorii bisericii (Ghe. Pomohaci, Dorel Goraş) s-au rugat pentru mine, cu punerea mâinilor, încredinţându-mă în braţul Domnului, pentru călătoria şi lucrarea ce-mi stătea în faţă.

Aceeaşi lucrare însemnată a mai fost săvârşită şi în alte biserici în care am slujit ulterior.

Prin mila Domnului, la începutul lunii martie, am ajuns cu bine în ţară, încurajat şi întărit de lucrurile pe care le-am văzut, şi de lucrările săvârşite de Duhul Domnului şi în această călătorie misionară.

„Căci tu eşti un popor Sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.” Deut. 7:6
 


„Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste.” 1 Petru 5:14

Cu smerenie, Bucureşti, martie 2012

Robul Domnului Isus,

 

Ioan Panican

Ioan Panican

România - martie 2012


Iubiţi fraţi,

 

Prin îndurarea Domnului, între 24 martie - 8 aprilie 2012, m-am aflat iarăşi în ogorul Evangheliei, în diferite biserici şi locuri din ţară: Bucovina (Iaz, Rădăuţi, Vicovu de Sus, Straja, Falcău, Arbore, Horodnic, Brodina, Marginea), Moldova (Botoşani) şi Ardeal (Simeria, Hunedoara). În aceste cincisprezece zile au fost, prin bunătatea Domnului, douăzeci şi una de adunări.

Cum am mai spus-o şi altădată, o spun şi acum: ce mare har să avem în România mii de biserici în care, într-o vreme ca aceasta, vin oameni să se închine Domnului. Cât de recunoscători trebuie să fim toţi Domnului pentru harul acesta, şi pentru înaintaşii noştri care ne-au lăsat o atât de însemnată moştenire spirituală.

Rădăuţi – Biserica Betel„Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.” 2 Timotei 2:4

„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” 1 Ioan 2:15

 

Foto dreapta: Rădăuţi – Biserica Betel

 

Societatea în care ne este dat să trăim este o societate supraconcurenţială, în care oamenii sunt tot mai antrenaţi şi încurcaţi în treburile vieţii pământeşti. Este o societate haotică, în care Cel Rău lucrează cu mare eficienţă. Efectul devastator al societăţii contemporane se resimte din plin şi în viaţa Bisericii.

„Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” Matei 24:12

Trebuie să ne întoarcem la dragostea dintâi!

Cea mai mare problemă a societăţii contemporane nu este, întâi de toate, păcatul şi nelegiuirea, ci necredinţa din Biserică. Lumina este ţinută în mare măsură sub obroc, oamenii aleargă tot mai mult după lucrurile vieţii pământeşti, şi nu după lucrurile lui Hristos, în ciuda avertizărilor şi poruncilor însemnate ale Sfintelor Scripturi:

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6:33

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona (aurului)” Matei 6:24

 

Rădăuţi – Biserica Betel – V. Piscuc, V. Mafteian, A. Clipa

 

Îmi spunea o femeie credincioasă: „La începutul pocăinţei mele, în satul în care locuiam, mergeam în fiecare seară la adunare, imediat ce veneam de la câmp. Adunarea avea loc între orele 18 -21. Când noi terminam slujba, veneau şi ceilalţi consăteni de la munca câmpului. Crezi că au avut ei vreodată recoltă mai bună ca a noastră? Nicidecum.”

Pentru cei ce au urechi de auzit!

Am avut o convorbire telefonică binecuvântată cu o femeie credincioasă care a fost în închisoare în vremea comunismului, pentru credinţa ei în Domnul Isus. M-a întrebat, la un moment dat: „Frate Panican, ce cuvânt aveţi astăzi din partea Domnului?” I-am indicat un verset din cuvântul citit în dimineaţa aceea şi l-am desluşit puţin, prin harul Domnului. Apoi, mi-a spus şi dumneaei cuvântul cu care Domnul i-a hrănit sufletul în ziua aceea.
Horodnic – G. Ţofei, A. Clipa

Foto stânga: Horodnic – G. Ţofei, A. Clipa

 

Ce mare deosebire este între vorbirile avute cu înaintaşii noştri în credinţă, şi vorbirile pe care le avem astăzi cu unii din generaţia noastră.

Biserica trebuie să se întoarcă la începuturile ei, la dragostea dintâi!

 

Spinii din pilda semănătorului închipuie bogăţiile, plăcerile şi îngrijorările lumii acesteia care înăbuşă sămânţa, care nu ajunge la „coacere”. De la început, pe calea credinţei au fost două extreme la fel de primejdioase: fanatismul şi formalismul religios. Trebuie să ne întoarcem la dragostea dintâi. Să iubim cu toată inima pe Domnul, Cuvântul Domnului, Casa Domnului, pe fraţi şi pe semenii noştri.

Trebuie să ne îndemnăm şi noi unii pe alţii, la dragoste şi fapte bune, cum făceau părinţii noştri când se întâlneau unii cu alţii: „Haideţi la noi să ne rugăm Domnului, să cântăm Domnului şi să citim Cuvântul Domnului.” Să lepădăm vorbirea şi trăirea lumească: „Haideţi la noi la o cafea, la un grătar, la o îngheţată, la un film, la un joc de cărţi, sau la piscină.”

„Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” Evrei 10:24-25

 

Biserica - Vicovu de Sus

 

Biserica - Vicovu de Sus

 

Cei care îşi zidesc viaţa pe firea pământească vor pieri, iar cei care îşi zidesc viaţa pe Duhul Sfânt, vor trăi veşnic.

Ne povestea preaiubitul frate Bernhard Feder, gazda adunărilor noastre de la Casa Elim: „În vremea tinereţii mele am participat la numeroase excursii montane organizate de biserica noastră. Fiecare excursionist trebuia să aibă în rucsac, pe lângă merinde şi alte lucruri, Biblia şi cartea de cântări. Oriunde poposeam, ne rugam, cântam şi citeam din Cuvântul Domnului. Împleteam, în felul acesta, exerciţiile fizice cu cele spirituale. Nu ne lipseam de viaţa duhovnicească în nicio împrejurare. ”

Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi!

Am întâlnit şi în această călătorie misionară oameni minunaţi, tineri şi vârstnici, şi slujitori devotaţi Domnului.

Prin harul Domnului, am participat şi la slujba de înmormântare a trupului fratelui nostru Nistor Iliese (Rădăuţi – Biserica Betel), bărbat destoinic şi bine vorbit de întreaga adunare. Slăvit să fie Domnul pentru astfel de suflete credincioase!

 

 

Înmormântare fr. Nistor Iliese

 

Este vremea să lucrăm de zor, cu sacrificii de sine, pentru unitatea Bisericii lui Hristos şi pentru înaintarea lucrării Sale în întreaga noastră ţară. Să ne ferim de dezbinări ca de foc. Este lucrarea vrăjmaşului.

Într-o biserică, un tânăr a făcut următoarea afirmaţie de la amvon: „În urma citirii cărţii „Răscumpărarea memoriei” consider că tot ce s-a făcut în Biserica Domnului până în anul 1990 s-a făcut cu influenţă politică şi lucrurile trebuie schimbate cu totul. Trebuie o gândire noua, o lucrare nouă, trebuie luat totul de la zero. Adevărata lucrare a Domnului este cea făcută începând cu anul 1990.”

 

 

Botoşani – Biserica nr. 1

 

Aceasta este o mare amăgire şi o hulă.

Biserica Domnului în România a suferit mult, şi înainte de comunism şi în vremea comunismului, a plătit un însemnat preţ de sânge şi a înaintat, an după an, prin Evanghelia vestită cu îndrăzneală, prin Duhul Sfânt, prin semne mari şi minuni multe la număr. În ciuda trădărilor şi trădătorilor aflaţi în sânul ei, Biserica a înaintat în vremea teroarei comuniste. Nu cred că greşim cu nimic dacă afirmăm că zestrea Bisericii lui Hristos din România nu este cu nimic mai prejos decât zestrea Bisericii lui Hristos din veacul dintâi. Nu trebuie un început nou, o gândire nouă sau metode noi, ci rămânerea în Hristos.

Să luptăm şi noi lupta cea bună a credinţei.

„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” Ioan 15:7

La Hunedoara, în Biserica Golgota, am avut harul să slujesc la altar împreună cu pastorii Gligor şi Daniel Hada, tată şi fiu, doi destoinici slujitori şi luptători întru credinţă în ogorul Evangheliei în România.

 

 

Orchestra Bisericii din Brodina

 

 

Hunedoara - Biserica Golgota

 

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Efeseni 6:12


Plin de recunoştinţă înaintea Tatălui ceresc,

Nevrednicul rob al Domnului Isus,

 

Ioan Panican

P.S. Va scriu cu oarecare întârziere aceste câteva rânduri, deoarece, prin harul Domnului, a fost o perioadă de intense activităţi, atât în ţară cât şi în afara ţării. Mulţumesc pentru înţelegere. Domnul să vă binecuvânteze!

Program - Sesiunea de iarna 2011 ] Scrisori de informare - Sesiunea de iarna 2011 ] [ Scrisori misionare - Sesiunea de iarna 2011 ] Articole - Sesiunea de iarna 2011 ] Fotografii - Sesiunea de iarna 2011 ]

Home ] Sus ] Activitate ] Inscrieri ] Arhiva Articole ] Contact ]