Scrisori de informare - Sesiunea de vara 2012Iubiţi fraţi,
Prin îndurarea
Domnului, între 25 şi 30 iunie 2012, a avut loc sesiunea de vară a
Şcolii Biblice Maranata – Biserica dragostei, în Bucovina,
localitatea Straja (judeţul Suceava).
Aşezământul în care s-au desfăşurat lucrările aparţine prea
iubitului nostru frate Gheorghe Juravle, care l-a pus şi de această
dată la dispoziţia Domnului cu multă dragoste.
Am făcut de cunoscut doar unui cerc restrâns de fraţi lucrările
acestei sesiuni, deoarece am ţinut mult să avem parte de o mai mare
intimitate cu Domnul şi unii cu alţii, şi de o adâncă şi temeinică
odihnă spirituală. Şi aşa a şi fost, prin harul Domnului. Ne-am
bucurat de un timp mult binecuvântat, şi de o părtăşie mult
binecuvântată.
Au participat 20 de suflete.
Au slujit ca învăţători:
Gheorghe Juravle – „Învăţături false” Iuda 1:3
Ionică Eftenaru
– „Inima care veghează” Cântarea Cântărilor 5:2
Nicu Palade
– „Propovăduirea apostolului Pavel” 1 Corinteni 2:1-5
– „Râvna apostolului Pavel” 2 Corinteni 6:1-10
Ioan Panican
– „David, un om după inima lui Dumnezeu” 1 Sam.13.14
– „Semnele primirii Duhului Sfânt” Ioan 7:37-39, 13:34-35
Iată câteva din învăţăturile minunate, primite din Cuvântul Domnului
în aceste zile de minunat har.
Dintre toate mădularele trupului nostru, inima nu adoarme niciodată.
Veghează continuu. Aşa trebuie să fie şi viaţa de credinţă.
Inima înţeleptului este la dreapta lui Dumnezeu.
Inima nebunului este la stânga lui Dumnezeu.
Patriarhul David spunea că el Îl are pe Domnul necurmat la dreapta
lui.
Nimeni şi nimic să nu-L fure pe Hristos din mijlocul nostru.
Când nu mai suntem dispuşi să ne mai îngăduim unii pe alţii, să ne
iertăm, să ne ascultăm, să ne ajutăm şi să ne iubim, Hristos nu mai
este între noi.
Creştinii se întrebă mereu cum trebuie să trăiască ca să fie plăcuţi
lui Dumnezeu?
Dacă noi exersăm mereu credinţa între virtuţile cardinale, umilinţa
şi dragostea, celelalte virtuţi (roade al Duhului Sfânt) vor veni de
la sine, după cum puii urmează în mod natural cloşca.
Rana în poporul Domnului este mare, poporul plânge, pe Domnul nostru
Îl doare lucrul acesta, şi Domnul vrea să mângâie poporul, vrea să
lucreze spre ridicarea şi spre desăvârşirea noastră. Domnul ne
înalţă în măsura în care noi ne smerim înaintea Lui şi înaintea
semenilor noştri. Cea mai mare capcană pentru copiii Domnului o
reprezintă încrederea în sine. Când noi ne încredem în noi înşine,
ne luăm privirea de la Domnul, şi Domnul nu mai este cu noi.
„De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească,
aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii
noastre, adică Isus.” Evrei 3:1
Singura modalitate prin care putem fi eliberaţi de încrederea în
sine, este umblarea în dragoste. Dragostea nu caută folosul său.
Domnul Isus este apa vie, şi din inimile tuturor celor ce cred în
El, curg râuri de apă vie, râuri de iubire. Este dragostea turnată
în noi prin Duhul Sfânt. Fiecare lucrare a Domnului Isus are ca
ţintă inima noastră. Când El se află în inima noastră, din inima
noastră curg râuri de apă vie.
Semnul după care lumea cunoaşte cu adevărat că suntem ucenicii
Domnului, este dragostea noastră pentru Domnul Isus, şi a unuia
pentru celălalt.
„Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi
avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan 13:35
Seara, în locul şezătorilor duhovniceşti obişnuite, am hotărât că
este mai bine să slujim în câteva din bisericile aflate în
apropiere: Straja, Brodina, Vicovu de Sus, Falcău.
Biserica Penticostală din Vicovu de Sus – pastor Viorel Birău,
numără înspre 2.500 de suflete care participă la slujbele din
adunare.
În această mult binecuvântată biserică au slujit de-a lungul
timpului, bărbaţi destoinici, între care şi pastorul Vasile Chelba,
plecat la Domnul, câţiva ani în urmă.
Biserica din Vicovu de Sus a dat slujitori destoinici în multe alte
biserici, din ţară şi străinătate.
Multe familii credincioase Domnului de aici au suferit aspre
prigoniri în timpul comunismului şi între cele două războaie
mondiale. În vremea comunismului, biserica din Vicovu de Sus a fost
închisă de autorităţi pentru un timp. Când comuniştii au redeschis
biserica, numărul membrilor ei era mult mai mare. Furioşi,
comuniştii au întrebat: „Cum de a crescut numărul credincioşilor?”
Li s-a răspuns: „Biserica lui Hristos este un organism viu şi un
organism viu creşte mereu.” Slăvit să fie Domnul!
Am fost onoraţi să slujim în această biserică joi seara.
La sfârşitul slujbei, pastorul Viorel Birău ne-a dăruit un exemplar
din cartea „Adam şi Cristos”, scrisă de fiul lui, Iosif Birău. Iosif
a trecut la cele veşnice în anul 2008, în urma unui accident.
„Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui
Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos!” Efeseni 6:23
Plin de recunoştinţă, în umilinţă şi în dragoste,
Robul Domnului Isus,
