Scrisori de informare - Sesiunea de vara 2009
Iubiţi
fraţi, în Domnul
Prin harul şi prin bunăvoinţa pe care Şi le-a arătat Domnul faţă de
noi, “cursanţii” Şcolii Biblice “Maranata”, am participat şi anul
acesta, la Sesiunea de vară a Şcolii, la Zalău, în biserica “Harul”,
în perioada 8-14 iulie 2009.
Încă din Sesiunea de primavară - Casa “Elim”, Zărneşti, s-a luat
hotărârea, în prezenţa fratelui pastor C. Joldes, ca următoarea
noastră întâlnire să fie găzduită de Biserica “Harul”, unde urma să
ţină, timp de o săptămână, fratele
Zac Poonen, pastor indian,
o Conferinţă cu tema: ”Să
trăieşti o viaţă cerească aici, pe Pământ”
Pe toată durata Conferinţei, localul Bisericii ”Harul” a fost plin
şi arhiplin, îndeosebi la slujba de după-amiază.
Oaspeţi
din aproape toate zonele ţării (Dobrogea, Moldova, Oltenia, Banat,
Crişana, Maramureş etc.), ba chiar şi din Moldova de peste Prut s-au
bucurat împreună cu noi de harul pe care l-a revărsat Domnul peste
cei prezenţi la acest
praznic duhovnicesc.
Am trăit zile de
aleasă bucurie şi
de vie emoţie, în
prezenţa Domnului, care credem că a privit cu plăcere la felul cum
am petrecut acest timp, această vreme de har, în care I-am adus
lauda,
recunoştinţa şi mulţumirea
noastră, urmare a
dragostei pe care Şi-a arătat-o faţă de noi, atunci când a
“trimis în lume pe singurul Său
Fiu (…) ca jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre (…) ca noi să
trăim prin El” (1 Ioan 4:9,10).
Revederea cu fraţii care participă cu o oarecare regularitate la
sesiunile
Şcolii Biblice “Maranata”,
dar şi cu unii care iubesc întâlnirile noastre, fără a putea fi
prezenţi în fiecare sesiune la Şcoală, din varii motive, a
constituit şi de această dată un prilej de aleasă
fericire şi
bucurie duhovnicească.
În fiecare zi, fr. Z. Poonen a ţinut două predici: una la serviciul
de dimineaţă şi una la cel de după-amiază. De fiecare dată,
subiectele predicilor sale s-au circumcis temei generale a
conferinţei:
“Să trăieşti o viaţă cerească
aici, pe Pământ.”
Între fraţii care ne-au condus în rugăciune îi amintim şi pe
următorii: fr. Vasile Tofan,
fr. Adrian Burghelea, fr.
Vasile Hozan (venit
tocmai din Canada) şi fr.
Ilie Neamţu.
Pe fratele Z. Poonen îl cunoşteam indirect, din înregistrările
audio-video (pe CD-uri şi DVD-uri), înregistrări
de la precedentele 2 Conferinţe, ţinute în 2008 (tot la Zalău) şi pe
care cu generozitate ni le-au pus la dispoziţie fraţii de la Editura
“Alfa Software”, în Sesiunea de primăvară, la
Casa “Elim” – Zărneşti. Acum, însă, puteam să-l “vedem şi să-l
ascultăm pe viu”, “în
direct”, ocazie binecuvântată şi totodată, prilej de
sporită bucurie
duhovnicească.
Mai întâi de toate fr. Z. Poonen îi cucereşte pe ascultători prin
naturaleţea şi
simplitatea (nu
simplismul) cu care rosteşte marile adevăruri din Sfintele
Scripturi. Nimic căutat, nimic forţat,
niciun fel
de efort, nicio sforţare
în transmiterea mesajului divin. Adresarea
caldă şi
învăluitoare, o voce
plăcută, bine
timbrată, iată câteva calităţi necesare celui ce vorbeşte în public.
Prin tot ce spune şi prin
felul cum, Z. Poonen nu
urmăreşte niciun moment să atragă atenţia ascultătorilor asupra sa,
ci o îndreaptă spre Isus Cristos Domnul.
De asemenea, convins fiind că amvonul e un loc sfânt, nu-şi permite
să spună glume din acel
loc şi nici nu ţopăie în jurul amvonului (ca un ţap bine hrănit) cu
dorinţa expresă de a câştiga bunăvoinţa ascultătorilor şi cu
intenţia vădită de-a smulge aplauzele acestora. Nu, nimic din toate
aceste “scamatorii” cu care ne-au obişnuit
unii predicatori străini,
care s-au perindat pe la amvoanele bisericilor noastre în ultimile
două decenii.
Predicile lui Z. Poonen sunt, în schimb, însoţite de
autoritatea pe care i-o
conferă Duhul Sfânt,
autoritate izvorâtă din studierea
temeinică a Cuvântului
lui Dumnezeu, timp de mai bine de 50 de ani.
Trebuie să spunem că la sfârşitul fiecărei predici, fratele Z.
Poonen a rezervat un timp pentru a răspunde la întrebările fraţilor
şi a surorilor, întrebări care aveau legătură direct cu tema
Conferinţei, altele privitoare la prorocii mincinoşi, la darurile
Duhului Sfânt, la trăirea (ca-n Cer) a vieţii de credinţă etc., etc.
În altă ordine de idei, credem că obiectivele urmărite la Şcoală au
rămas aceleaşi (vezi scrisoarea trecută); căile, mijloacele de
realizare a scopurilor (obiectivelor), însă, pot fi îmbunătăţite,
structura programei poate fi adaptată la nevoile duhovniceşti ale
fraţilor participanţi, şi, fără a ignora pilda pe care ne-au lăsat-o
înaintaşii, să ne ancorăm mai mult în realităţile prezente şi
să ne îndreptăm mai mult atenţia înspre viitor, care – de prisos să
mai spunem – depinde de harul
dumnezeiesc, dar neîndoios şi de
osteneala noastră, pentru
că la revenirea Sa, Domnul îi va răpi pe cei care aşteaptă
veghind acest eveniment
unic în istoria universului,
vegherea însemnând să
ostenească întru
desăvârşirea lor.
Cu dragoste frăţească,
Teodor Pandrea
