Şcoala Biblică Maranata

Ioan PanicanScrisori de informare - Sesiunea de iarna 2008

Mult iubiţii mei fraţi,

 

Prin mila Domnului, între 15-20 decembrie, la Casa Elim, Zărneşti, a avut loc sesiunea de iarnă a Şcolii Biblice „Maranata” – Biserica Dragostei.

 

Strângerea noastră în cea din urmă lună a anului are, întâi de toate, două obiective majore:

 

* Să aducem Domnului o jertfă de mulţumire pentru anul pe cale să se încheie.

 

* Să ne sfinţim, pentru a intra în Anul Nou într-o stare după Voia Domnului.

 

Ne pocăim şi de lucrurile pe care le-am făcut şi nu trebuia să le facem, dar şi de lucrurile pe care nu le-am făcut şi trebuia să le facem.

 

Cu tristeţe mărturisesc că, de câţiva ani buni încoace, am constatat că cercetarea credincioşilor din biserici, la sfârşit de an, se face tot mai superficial, tot mai formal, tot mai în grabă, dacă se mai face.

 

Şi în sensul acesta, Domnul ne-a vorbit cu asprime şi eu cred că toţi cei prezenţi au luat bine seama.

 

Au fost 5 (cinci) zile de învăţătură, cu următoarele teme:   

 

Vasile Hozan - "Inima împăraţilor este în mâna Domnului"

 

Ioan Panican - "Iertarea lui Hristos”

 

Ioan Panican - "Daniel, om al rugăciunii"

                       - "Adevărata închinare"

· Bernhard Feder - "Duhul Izabelei în Biserica vremurilor de pe urmă ”

· Zac Poonen (India) - "Ce înseamnă să fii un slujitor în Noul Legământ”

 

În patru seri, de fiecare dată mai bine de o oră, Domnul ne-a hrănit în chip minunat sufletele prin învăţăturile acestui binecuvântat slujitor al Evangheliei, pastorul Zac Poonen, bărbat plin de Duhul Sfânt şi înţelepciune.

Materialul vizionat cu învăţăturile pastorului Poonen ne-a fost pus la dispoziţie prin bunăvoinţa fraţilor de la Biserica Harul – Zalău.

 

După cum bine ştiţi, soţia pastorului Vasile Hozan, sora Maria, a trecut la cele veşnice în vara acestui an.

 

Prezenţa fratelui Vasile Hozan în adunarea noastră a fost şi de această dată un prilej de aleasă bucurie. Dumnealui ne-a vorbit cu înflăcărare şi bucurie sfântă.

 

Spunea un credincios despre fratele Vasile: „Este tot verde!”, în ciuda faptului că a rămas, pentru o vreme fără soţia mult iubită. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel!

 

În ultima seară, cea de vineri, am avut în mijlocul nostru grupul „Biruinţa” – Octavian Luncan, Răcăteanu Emanuel şi Flowig William. Sărbătoarea duhovnicească, cu cântări, poezii şi mărturii, a început la ora 20 şi s-a încheiat în jurul orei 2, a doua zi, dimineaţa.

 

Unul dintre participanţi, la sfârşitul acestei seri de har, a spus: „Acum înţeleg şi eu ce înseamnă fericirea duhovnicească, ce înseamnă să fii plin de bucuria Duhului Sfânt, ce însemnă să fii îmbătat de dragostea Domnului Isus”.

 

Mai însemnat, însă decât toate acestea, rămâne Cuvântul Domnului, Cuvânt plin de durere şi adevăr: „Veţi pleca din locul acesta şi veţi uita Cuvântul Meu, pentru că aţi ridicat datinile şi obiceiurile mai pre sus de Cuvântul Meu”.

 

Ne-am plecat feţele la pământ şi ne-am pocăit înaintea Domnului şi de această neveghere. Asupra acestor lucruri, nădăjduim să revenim într-o însemnată epistolă viitoare.

 

Adunarea noastră s-a încheiat într-o părtăşie duhovnicească aleasă la Cina Domnului.

Şi pentru anul care vine, îndemnul nostru către toţi sfinţii este acesta: „Răscumpăraţi vremea căci zilele sunt rele!”.

 

Cu smerenie şi dragoste, robul Domnului Isus,

 

Ioan Panican