Şcoala Biblică Maranata

Articole - Sesiunea de vara 2008

Clipe de cer

 

de Peagu Gigi

 

Prin Harul Domnului Isus, am participat şi eu, împreună cu soţia, pentru prima dată, la adunările Maranata.

 

Doresc, în doar câteva rânduri, să dau slavă Domnului pentru „clipele de cer” – aşa cum le numea scumpul nostru frate Ilie Neamţu – petrecute în mijlocul fraţilor pe toată durata Şcolii Biblice Maranata, la Casa Elim.

 

Este un mare har din partea Domnului să fi mădular în trupul lui Hristos, care este Biserica Sa slăvită, şi să vezi cum credincioşi din diferite confesiuni, de diferite vârste şi profesii  renunţă la prejudecăţi şi se închină împreună în duh şi în adevăr, după porunca Domnului.

 

Pentru soţia mea şi pentru mine, aceasta a fost o nouă lucrare minunată săvârşită de Domnul pentru noi, în călătoria noastră pe Pământ.

 

Am fost parte în Biserica Domnului din Oltenia, vreme de 17 ani şi, de curând, nu cu mult timp înainte de începerea sesiunii de vară a Şcolii Biblice Maranata, ne-am mutat la Bucureşti. Mărturisesc că nu m-am gândit că voi avea parte atât de curând, după trista despărţire de cei dragi din Oltenia, de o asemenea întrunire mult binecuvântată.

 

Domnul nostru este atât de bun cu noi!

 

Sunt fericit să văd felul minunat în care Domnul Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, lucrează în zilele noastre la întărirea şi desăvârşirea Bisericii Sale.

 

Mă rog Domnului ca toate mărturiile ascultate, direct sau prin mijloace audio vizuale, să fie păstrate de toţi cei prezenţi la adunare într-o inimă curată, într-un cuget bun şi într-o credinţă neprefăcută, nu într-o credinţă făţarnică, ocazională sau de circumstanţă, ci în credinţa dată odată pentru totdeauna sfinţilor.

 

Nădăjduiesc ca şi pe viitor Domnul să ne ţină aproape şi, prin Harul şi Puterea Sa nemărginită, să ne putem bucura şi la următoarele întruniri, ca împreună lucrători în ogorul Evangheliei, în lucrările pe care Domnul le are de săvârşit cu noi, până ne va lua în slavă.

 

Cu Har şi binecuvântare!

 

Domnul să fie lăudat în veci! Amin!

 

Gigi Peagu – Bucureşti, iulie 2008

Da şi Amin!

 

de Adrian Burghelea

 

La sesiunea de vară a Şcolii Maranata, anul 2008, Domnul a fost iarăşi credincios, faţă de mine şi familia mea şi Şi-a arătat în chip minunat bunătatea, pe tot parcursul sesiunii.

 

Părtăşia frăţească este un lucru nespus de important pentru zidirea noastră sufletească, în astfel de vremuri grele.

 

Şcoala Biblică Maranata este cu adevărat o oază de binecuvântare sufletească. Ce am putea noi să dăm în schimb Domnului pentru atâta belşug de îndurare.

 

De cum am păşit pragul aşezământului Casei Elim, am şi fost întâmpinat de dragostea Domnului Isus, manifestată prin prea iubitul frate Teodor Pandrea.

 

Sufletul meu preamăreşte pe Domnul pentru harul nemeritat de care mi-a făcut parte de a invita la această însemnată adunare frăţească şi alte familii din Galaţi, pentru ca bucuria Duhului să nu coboare doar peste familia mea, ci şi peste alte familii.

 

Am fost cercetaţi şi de vizita şi mărturia părintelui Vasile Mihoc de la Sibiu, tată a 13 copii. Am fost uimit să-l aud spunând că a trăit la un loc cu numeroasa sa familie şi cu socrii, într-o binecuvântată stare de comuniune şi pace: Glorie Domnului!

 

Vinul vechi şi bun al prezenţei Duhului Sfânt s-a manifestat din prisos în întreaga săptămână petrecută cu Domnul, cu fraţii şi surorile, la Casa Elim.

 

Domnul, însă, m-a adus la această sesiune şi pentru ca să mă cerceteze prin cuvântul de descoperire de care mi-a făcut parte. Printre altele Domnul mi-a spus că gândurile mele nu sunt gândurile Lui şi voia mea uneori nu este şi voia Domnului.

 

Apoi, Domnul mi-a descoperit că vor veni la mine doi „prieteni”, dar care nu-mi sunt prieteni pe dinăuntru, ci doar pe dinafară, „prieteni” care au un plan ascuns în inima lor cu privire la mine. Eu să intru degrabă în post şi rugăciune pentru ca Domnul să mi-i dea pe faţă, nu ca să-i urăsc, ci doar ca să mă rog şi să mijlocesc pentru ei cu milă. Domnul mi-a spus să nu merg după planul lor, pentru că El, Domnul, are un alt plan binecuvântat pentru mine şi casa mea.

 

Ne-am întors acasă sâmbătă şi a doua zi Domnul i-a dat pe faţă pe cei doi de care-mi vorbise în cuvântul de descoperire. Pentru mine un semn a fost că cei doi „prieteni” vor veni la mine. Şi aşa a şi fost. Mi-au prezentat planul lor care părea foarte tentant, dar am făcut bine că am ascultat de glasul Domnului.

 

Acum pot să zic din toată inima, că descoperirea a fost împlinită faţă de mine nevrednicul cu „Da şi Amin!”

 

Glorie Domnului!

 

Aştept cu nerăbdare întâlnirea cu Domnul şi cu sfinţii la următoarea sesiune.

 

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

Robul Domnului Isus,

 

Adrian Burghelea - Galaţi, august 2008

Vasile Tofan Vinul de la urmă

 

de Vasile Tofan

 

Şi la ultima noastră întâlnire de la Casa Elim, sesiunea de vară a Şcolii Biblice Maranata, am avut parte de minunate lucrări duhovniceşti: bucurii sfinte, învăţături sfinte, descoperiri sfinte, legături sfinte.

 

Am avut parte şi de învăţăminte sfinte, adică Domnul a avut pentru noi lecţii de credinţă foarte valoroase.

 

Iată una dintre aceste lecţii minunate:

 

În cea de-a patra zi a sesiunii, câţiva fraţi de la Bucureşti au fost nevoiţi să părăsească adunarea noastră. M-am întristat în inima mea şi, îngândurat, mi-am spus: "Dacă pleacă şi aceşti fraţi, mai sunt şi alţii care nu au putut veni deloc, cum vor mai decurge lucrurile de aici mai departe, vom mai avea bucurii duhovniceşti înălţătoare?”

 

Am păcătuit, uitându-mă la oameni, şi nu la Domnul.

 

Mărturisesc că următoarele două zile au depăşit cu totul aşteptările mele, au fost zile de mare bucurie şi înălţare sufletească, zile de măreţ har. Cred ca nu voi uita niciodată mărturiile prea iubiţilor fraţi Ţofei, Fraţiloiu, Drăgan şi alţii, descoperirile dumnezeieşti şi părtăşia noastră frăţească în cântare, rugăciune, Cuvânt.

 

Domnul a fost atât de bun cu noi. Ce lecţie minunată!

 

Să privim întotdeauna la Domnul, şi numai la El, căci de la Domnul ne vine ajutorul. Dumnezeu să mă ierte pe mine şi pe ceilalţi care au gândit cum nu trebuie, nu doar în cazul acesta , ci, în general, în viata noastră de credinţă.

 

Cu adevărat am înţeles şi eu ce înseamnă „Vinul de la urmă”. Slăvit să fie Domnul!

 

Iata, o a doua mărturie, spre zidirea noastră sufletească:

 

In timpul Scolii am primit si cea de a doua carte pe care prea iubitul frate Petru Dugulescu a scris-o, „Democraţie şi persecuţie”, si am citit-o pe nerasuflate.

 

Doresc să mărturisesc că, după ce am citit întregul conţinut al cărţii, m-am prăbuşit în sufletul meu, cerându-mi iertare Domnului de faptul că ani de zile am avut gânduri negative şi am fost lipsit de dragoste faţă de acest minunat frate, Petrică Dugulescu. Cu ani în urmă am primit în inima mea vorbe negative, pe care unii şi alţii le-au spus la adresa fratelui Petrică. De fiecare dată când mă întâlneam cu dumnealui aveam o repulsie şi veneau in mintea mea tot felul de gânduri rele.

 

După ce am citit cartea „Ei mi-au programat moartea” şi, mai ales, această a doua carte „Democraţie şi persecuţie”, m-am pocăit şi mi-am cerut iertare Domnului de toată atitudinea pe care am avut-o faţă de prea iubitul frate Petru Dugulescu.

 

Am învăţat să nu mai primesc in mintea şi in inima mea vorbe rele despre unii şi alţii, fără ca mai întâi să mă conving dacă ele sunt adevărate; şi, chiar dacă sunt, să caut să le resping şi să mă rog pentru aceştia.

 

Prea iubitul frate Petru Dugulescu a fost cu adevărat un om deosebit, un slujitor destoinic în Via Domnului şi, de ce nu, chiar un erou. Îl voi păstra în inima mea în felul acesta.

 

Încă o dată slăvesc pe Domnul pentru zilele pe care le-am petrecut la Şcoala Maranata, Casa Elim.

 

M-am bucurat enorm şi de mărturia fratelui preot Vasile Mihoc, un om al lui Dumnezeu. Mi-au rămas în inimă câteva cuvinte pe care dumnealui le-a spus: „Acolo unde este Hristos Domn, există unitate şi dragoste”. Adevărat cuvânt. 

 

Un alt lucru pe care doresc să-l mărturisesc este acesta: 

 

Am avut dorinţa ca un grup de fraţi să se roage pentru mine, deoarece urma să merg la Festivalul Speranţei pentru a depune mărturie. După rugăciune, a fost un cuvânt de proorocie care spunea că Domnul va pune cuvinte de foc în gura mea. Lucrul acesta s-a întâmplat întocmai şi pentru aceasta slăvesc pe Domnul!

 

Aştept cu nerăbdare sesiunea următoare din luna octombrie, rugându-mă Domnului să mă ajute să pot veni. Dumnezeu să fie slăvit, înălţat şi lăudat în veci!

 

Cu dragoste şi umilinţă,

nevrednicul rob al Domnului,

Vasile Tofan

Program - Sesiunea de vara 2008 ] Scrisori de informare - Sesiunea de vara 2008 ] Scrisori misionare - Sesiunea de vara 2008 ] [ Articole - Sesiunea de vara 2008 ] Fotografii - Sesiunea de vara 2008 ]

Home ] Sus ] Activitate ] Inscrieri ] Arhiva Articole ] Contact ]