Scrisori informative - Sesiunea de vara 2015Iubiţi fraţi,
Prin îndurarea Domnului, în perioada 22 - 27 iunie 2015, a avut loc sesiunea de vară a Şcolii Biblice Maranata – Biserica Dragostei, la Dezna – județul Arad.
Au participat mai bine de 100 de suflete, din țară și din străinătate (Belgia, Canada, Irlanda).
Au slujit cu învăţătură:
Ø Ioan Panican: - „Înflăcărează darul!” – 2 Tim. 1: 5-7
Ø Luc Henrist: - „Chivotul lui Dumnezeu” – 2 Sam. 6: 1-9
Ø Luc Henrist: - “Sfârșitul vremurilor – Daniel și Apocalipsa
Ø Virgil Drăgan: - “Să proorociți!” – 1 Cor. 14:1
Ø Ioan Panican: - „Darurile Duhului Sfânt” – 1Cor. 12: 1-11
Ø Ioan Șerban: - „Caracteristicile Bisericii” – F.A. 9:31
Biserica s-a născut la Cincizecime și are drept țintă Împărăția lui Dumnezeu. O mașină trebuie să ducă oamenii în siguranță la destinație. Sunt diferite mașini, scopul însă rămâne același.
Pentru a-L auzi pe Domnul, trebuie să ne deschidem inima și să stăm liniștiți înaintea Lui.
Pentru cine este în Hristos Isus, nu este nici o condamnare. Nu Isus ne acuză înaintea lui Dumnezeu, ci potrivnicul. Isus ne dă pacea și bucuria Lui.
Unul singur este Cel care ne poate da binecuvântarea: Dumnezeu. Să nu ne punem încrederea în oameni sau în organizații religioase (1 Cor. 13:11).
David a ajuns împărat peste Israel și a hotărât să aducă chivotul lui Dumnezeu de la filisteni la Ierusalim (2 Sam. 6: 1-9). Filistenii luaseră chivotul de la israeliți crezând că vor avea în felul acesta mari binecuvântări. În realitate au avut mari probleme Versetul 3: “...au pus chivotul Domnului într-un car nou... ” Dumnezeu dăduse poporului Său instrucțiuni clare cu privire la felul în care trebuia purtat chivotul. Orice încălcare a Legii lui Dumnezeu produce consecințe. Uza a fost lovit pe loc pentru păcatul lui, și a murit acolo lângă chivotul lui Dumnezeu.
Dumnezeu lucrează în același mod, în Vechiul Testament și în Noul Testament.
Și astăzi, în modernitatea creștinismului, ne gândim să facem un car nou cu care să ducem mai ușor chivotul. Singurul lucru care trebuiește este o inimă nouă. Biblia trebuie să rămână așa cum este. Și credința trebuie să rămână așa cum este.
În Biserică sunt daruri naturale (vorbește bine, gândește bine, cântă bine, administrează, organizează, conduce bine, ș.a.) și daruri supranaturale (duhovnicești). Darurile naturale trebuie umplute și influențate de darurile supranaturale. Biserica s-a născut în mod supranatural și, pentru a ajunge unde este Isus, trebuie să pășească (acționeze) în supranatural.
Roada Duhului Sfânt arată inima lui Isus, natura lui Isus în viața noastră. Darurile Duhului Sfânt arată puterea lui Isus în lucrarea Bisericii.
Biserica din Corint avea neajunsuri și slăbiciuni, dar nu ducea lipsă de nici un dar (1 Cor. 1: 4-7). Slăbiciunile nu sunt piedici ca darurile să poată funcționa. Nimic nu împiedică darurile mai mult decât mândria și neprihănirea personală.
Să nu disprețuim darurile naturale, și nici să nu fim interesați doar de darurile (lucrările) supranaturale. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al rânduielii (1 Cor. 14: 33, 40). În capitolul 12 aflăm despre darurile duhovnicești, iar în capitolul 14 învățăm cum trebuie folosite aceste daruri. Între aceste doua capitole avem capitolul 13 care ne vorbește despre dragoste. Dragostea lui Dumnezeu ne dă aceste minunate daruri și ele trebuie folosite în dragoste. Altfel, totul este în zadar.
Darurile sunt perfecte, dar noi suntem vase de lut care poartă comoara. Nu se cere să fim perfecți, se cere să fim dăruiți.
Diavolul ne vrea reci, aroganți, autosuficienți, cu inimă tare. Astfel de creștini iubește diavolul.
Dacă un astfel de creștin se schimbă și primește o inimă moale, Satana schimbă strategia și, din om cu inimă rece, te înfierbântă la maximum ca să nu mai ai un bun discernământ (judecată).
Condiția esențială pentru ca darul lui Dumnezeu care este în noi să poată fi înflăcărat este să avem o credință neprefăcută, adică o credință neamestecată cu interese personale, politici bisericești, manipulare, prejudecăți, sectarism și altele de felul acesta.
Nu ni se cere să fim perfecți, ci neprefăcuți, adică cinstiți.
Isus și Împărăția Lui să fie în centrul vieții noastre, nu noi și împărăția (lucrarea noastră).
Darurile sunt pentru zidirea Trupului lui Hristos și pentru evanghelizarea lumii. În capitolul 12 este scris de 19 ori cuvântul trup.
Sunt două autorități în viața omului: Dumnezeu și Satana, Împărăția luminii și Împărăția întunericului. Viața este organizată în așa fel încât nu putem fi neutri față de aceste puteri spirituale. Prin tot ceea ce facem, ne legăm fie de una, fie de cealaltă.
Dacă ascultăm, Duhul Sfânt ne duce într-un mediu de educare duhovnicească, disciplină fără de care nu putem fi biruitori în lupta credinței.
Caracterul (cinstea) califică mărimea unei persoane. Oamenii mari sunt mari și în lucrurile mici.
Nimic nu este mai important în ochii lui Dumnezeu, decât să fii un om de încredere.
Două feluri de oameni sunt plăcuți înaintea lui Dumnezeu: cei care-I slujesc din toată inima pentru că Îl cunosc, și cei care Îl caută din toată inima pentru că nu Îl cunosc.
Slăvit să fie Domnul!
Au slujit, în cadrul minunatelor şezători duhovniceşti, după cum urmează: cântare: Magdalena şi Precup Nica, Rodelinda Scheel, Mirela şi Vasile Tofan, Ami Ţiclea, Anca şi Carmen, Rodica și Onișor Gherghel, Ioan Șerban, familia Dorel Ambrău, Marius și Alina, Marian Anghel, Moise Eusebiu, George Asariotache, Crinela Sîngeorzan, Luc Henrist; poezie: Ștefan Aldea, Virgil Hanuseac, Virgil Drăgan, Ioan Șerban, Anca Cuibus, Ami Țiclea; mărturie: Iancu Cristian, Crinela Sîngeorzan, Rodica Scheel, Elena Hanuseac, Ioan Șerban, Virgil Drăgan, Marian Anghel, Ioan Panican, Alina Adam, Nelu Moza, Ami Țiclea, Simion Cuț, Adrian Frățiloiu, Irinel Ștefan, Ghiță Turcu, ș.a...
Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde! Romani 15:13
