Şcoala Biblică Maranata

Dan BercianScrisori de informare - Sesiunea de vara 2010

Sesiunea de vară a Şcolii Maranata a avut loc în acest an la Zalău, în Biserica „Harul”, între 27 şi 30 Iunie 2010.

 

Motivul pentru care s-a hotărât ca această sesiune să se desfăşoare în această locaţie a fost vizita fratelui Zac Poonen din India, care a susţinut o conferinţă cu tema: „Slujitorii Noului Legământ”.

 

Având în vedere slujirile fratelui Zac din anii anteriori (2008 şi 2009) şi datorită faptului că mesajele dânsului au ajuns la foarte mulţi credincioşi din ţară şi străinătate, anul acesta prezenţa a fost mai numeroasă ca altă dată, localul fiind arhiplin.  Alături de cei ce participă la cursurile Şcolii Maranata au fost prezenţi credincioşi din toată ţara şi din confesiuni diferite, oameni care caută în aceste vremuri grele să-L cunoască tot mai mult pe Cel ce le poate da har şi biruinţă în lupta pe care o au de dus.

 

Revederea fratelui Zac şi slujirea prin cuvânt de învăţătură au fost  pricini de mare bucurie pentru toţi cei ce au participat la conferinţă. Ne-am bucurat să vedem un frate care la 71 de ani, după circa 50 de ani de umblare în ascultare de Dumnezeu, este plin de viaţă şi putere şi este un model pentru toţi care caută să „aibă viaţă din belşug”.

 

Ca şi în vizitele sale precedente, şi de această dată, am înţeles că secretul vieţii pline de har pe care fratele Zac o trăieşte stă în dăruirea totală şi în dragostea deplină pe care le are pentru Domnul Isus Hristos, a vieţii curate şi fără de compromis la care s-a angajat în momentul când a hotărât să-L urmeze pe Mântuitorul.

 

Aşa cum s-a şi anunţat prin titlul conferinţei, fratele Zac ne-a vorbit încă o dată, cu un cuvânt apăsat şi bine ancorat în Sfintele Scripturi, despre ce înseamnă să fii un slujitor al Noului Legământ.

 

Ne-a vorbit despre pericolul care se află în a citi Scripturile doar pentru a şti şi a fi informat şi nu pentru a-L descoperi şi a-L cunoaşte mai bine pe Domnul Isus Hristos. Spunea dânsul că „dacă cunoşti Scripturile devii mândru, dar dacă ajungi să-L cunoşti pe Isus din Scripturi atunci devii smerit”.

 

Mulţi credincioşi sinceri şi care caută să fie plăcuţi înaintea lui Dumnezeu se confruntă cu lipsa de claritate în ceea ce priveşte interdicţia de „a nu judeca” pe care o găsim în Sfintele Scripturi. Dumnezeu l-a inspirat pe fratele Zac să ne vorbească despre acest aspect şi am văzut multă bucurie pe feţele fraţilor prezenţi la conferinţă, semn că au înţeles mai bine ce trebuie să facă pe această direcţie pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu. Fratele Zac spunea că este o diferenţă între a judeca şi a discerne. Noi trebuie să discernem pentru a nu fi înşelaţi, dar chiar dacă constatăm anumite lucruri nepotrivite şi care nu sunt conform voii lui Dumnezeu la cei de lângă noi, nu trebuie să îi judecăm în sensul că am şi pus un verdict în dreptul lor, pentru că Dumnezeu mai poate avea har şi pentru ei. Cât timp omul mai trăieşte el se poate întoarce spre Dumnezeu cu pocăinţă. În sensul acesta chiar şi Dumnezeu va judeca omul abia după ce a plecat de pe acest pământ. Noi de multe ori îl judecăm pe cel de lângă noi cât încă mai trăieşte. Cum Dumnezeu îşi arată şi îşi înnoieşte bunătatea Lui faţă de noi în fiecare zi, aşa trebuie să procedăm şi noi faţă de cei ce poate ne-au greşit sau se află în întuneric spiritual.

 

Un alt pericol pentru credincioşii din Noul Legământ este pericolul tradiţiilor. Suntem în pericolul de a face ceva doar pentru că ni se spune să facem aşa şi nu din dragoste pentru Domnul Isus. Aceasta este tradiţie şi după cum ne-a vorbit la o vizită precedentă, toate faptele noastre făcute în felul acesta nu sunt decât fapte moarte. Tradiţia, spunea dânsul, ne împiedică să creştem spiritual, ne împiedică să-L cunoaştem pe Domnul Isus. Tot ce facem trebuie să fie făcut din dragoste pentru El. Libertatea de care vorbeşte Scriptura este tocmai aceasta: Să păzim poruncile Lui din dragoste nu de frica oamenilor, chiar a oamenilor din fruntea adunărilor copiilor lui Dumnezeu.

 

Despre multe alte aspecte ale vieţii de credinţă ne-a vorbit fratele Zac. A răspuns în cele patru zile de conferinţă şi la multe întrebări şi a trebuit să recunoaştem că avem de îndreptat multe lucruri în viaţa noastră. Am înţeles că se poate greşi chiar din dorinţa de a face bine şi că doar o cunoaştere sănătoasă a Scripturilor şi o descoperire a adevărului cuprins în ele prin Duhul Sfânt, bineînţeles într-o atitudine de adâncă smerenie, ne poate feri de înşelătorie şi de cădere. Fratele Zac a insistat asupra faptului că avem neapărat nevoie de descoperire, de revelaţie, din partea lui Dumnezeu pentru a putea înţelege Scripturile corect. Că inteligenţa noastră nu ne este de nici un folos şi că poate fi chiar un handicap. Inteligenţa poate fi de folos numai într-o stare de smerenie şi de lepădare de sine.

 

În final, în ultima zi a conferinţei, Dumnezeu a revărsat peste adunare un har deosebit inspirându-l pe fratele Zac să ne vorbească despre faptul că Dumnezeu nu este parţial, nu este părtinitor. Pornind de aici şi citând şi alte versete din Scripturi, versete prin care se afirmă că cei ce cred în Domnul Isus sunt, înaintea lui Dumnezeu, fraţi mai mici ai Domnului Isus, că Domnul Isus a fost Cel întâi născut, iar noi cei ce credem în El suntem fraţii Lui mai mici, Dumnezeu i-a dat fratelui Zac un puternic cuvânt de îmbărbătare pentru cei prezenţi. Am auzit din nou, de-a lungul a patru zile, că trebuie să trăim cum a trăit Domnul Isus şi poate în mintea multora s-a născut întrebarea: Cum se va putea face lucrul acesta? Şi Dumnezeu ne-a încurajat prin fratele Zac, în ultima zi a conferinţei, că se poate. Pentru că El nu este parţial şi ne iubeşte cum L-a iubit pe Domnul Isus, pentru că suntem, prin credinţa în El, fraţii Lui mai mici.

 

Am fi dorit să nu se mai termine şi mai mult ca niciodată am înţeles ce înseamnă cu adevărat un cuvânt de la Dumnezeu care să fie însoţit de o ungere specială. Au curs lacrimi de bucurie şi am văzut oameni, fraţi şi surori, plângând de fericire dar şi de durerea despărţirii de un om al lui Dumnezeu.

 

M-am bucurat că, alături de cei de la Şcoala Maranata,  au fost prezenţi fraţi şi surori din toată ţara şi chiar din Republica Moldova. Nădăjduiesc ca acest foc sfânt al dorinţei de sfinţenie să se aprindă peste tot în România şi mesajul lui Dumnezeu, transmis prin robul Său, Zac Poonen, să aducă rod bogat în aceste vremuri de întuneric spiritual.

 

De fapt prin tot ceea ce învaţă fratele Zac ne îndeamnă să ne întoarcem la începuturile Bisericii, la vremea primilor apostoli şi la viaţa trăită de creştinii Bisericii primare.  Şi cei prezenţi la Zalău în perioada 27-30 Iunie 2010 au înţeles că se poate. Pentru-că aşa ne cere Dumnezeu prin Scripturi dar şi pentru că, prin fratele Zac, am avut în faţa noastră un model.

 

Cu dragoste în Hristos,

 

Dan Bercian

Home ] Sus ] Activitate ] Inscrieri ] Arhiva Articole ] Contact ]