Scrisori de informare - Sesiunea de primavara 2009Iubiţi fraţi, în Domnul
Prin harul Domnului, a avut loc – între 6-10 aprilie 2009 – la Casa Elim, Zărneşti, sesiunea de primăvară, a Şcolii Biblice „Maranata”.
Ca de fiecare dată când ne întâlnim la Şcoală, am fost animaţi şi de această dată de aceleaşi idealuri (dorinţe), duhovniceşti:
Să ne sfinţim viaţa, printr-o smerenie şi o pocăinţă adâncă;
Să ne detaşăm total, pentru câteva zile, de toate cele pământeşti şi, într-o profundă stare de reculegere, de meditaţie, să ne închinăm Domnului prin rugăciune, cântare, învăţătură din Cuvânt;
Să-I aducem lui Dumnezeu - drept jertfă de mulţumire - jertfa buzelor noastre, mulţumindu-I, mai întâi şi-ntâi, pentru binecuvântările de ordin duhovnicesc: mântuirea, urzită înainte de-a fi fost vecia, prin Isus Hristos, smulgerea din moartea veşnică şi aducerea la viaţa veşnică, strămutarea din împărăţia întunericului în împărăţia luminii; şi, mai apoi, mulţumindu-I şi pentru binecuvântările pământeşti, materiale;
Să împărtăşim unii altora din experienţele avute cu Dumnezeu, să depunem mărturii legate de umblarea noastră cu Dumnezeu, pentru a ne întări în credinţa apostolică „dată sfinţilor o dată pentru totdeauna”;
Să întărim legătura (părtăşia) frăţească, statornicită în Şcoală, încă de la fiinţarea ei.
De regulă, fiecare dintre cele patru sesiuni dintr-un an calendaristic durează şase zile.
De data aceasta, fraţii din administraţia localului au putut să ne găzduiască numai cinci zile, cea de-a şasea zi fiind rânduit de Dumnezeu s-o petrecem în alt fel de cum ne obişnuiserăm şi în alt loc; toate aceste schimbări, însă, din timpul rezervat sesiunii de primăvară din acest an au fost cunoscute şi hotărâte de El înainte de a fi avut loc.
Învăţătura din cuvânt ne-a fost dată de:
Constantin Joldeş – „Omul, persoană trihotomic㔄Rolul Duhului Sfânt în viaţa pământească a Domnului Isus Hristos”
Ioan Panican – „Trei întrebări fundamentale pentru viaţa de credinţă: ‹‹Cine eşti, Doamne?››, ‹‹Cine e aproapele meu?›› şi ‹‹Unde Te duci, Doamne? ››”.
Zac Poonen (India) – „Dumnezeu ne iubeşte cum L-a iubit pe Isus”, „Dumnezeu are un scop pe care şi-L împlineşte prin încercările pe care le îngăduie în viaţa credinciosului”, „Nu vei fi încercat mai mult decât poţi răbda”, „Suveranitatea absolută a lui Dumnezeu asupra oamenilor şi a circumstanţelor din viaţa lor”.
Materialul cu învăţăturile pastorului Zac Poonen ne-a fost pus la dispoziţie (pe DVD) şi de această dată de fraţii din conducerea Bisericii „Harul” din Zalău.
Harul, bucuria, părtăşia fraţească, cu care Domnul ne copleşeşte de fiecare dată când suntem la Şcoală, au fost umbrite- omeneşte vorbind- de vestea tragică a morţii soţiei fratelui Ioan Panican, în urma unui accident de circulaţie, veste venită miercuri, la jumătatea sesiunii.
De bună seamă că fratele Ioan Panican a plecat de grabă la Bucureşti, pentru a-şi plânge soţia mult iubită şi pentru a se ocupa de cele de trebuinţă în vederea înmormântării.
Noi, însă, nu ştiam din ce motiv a lipsit fratele Panican din mijlocul nostru, de la ora 20 (când reluam programul de după cină). După încheierea slujbei de seară, fratele Nica ne-a anunţat pe toţi (în plen) de încercarea de foc prin care trece fratele Panican, cerându-ne, cum era normal, să ne rugăm ca Dumnezeu să-l întărească pe fratele nostru şi să-l mângâie.
Am rămas cu toţii înmărmuriţi, vestea aceasta tragică, venită ca un trăsnet, ne-a cutremurat pe toţi. Eram descumpăniţi şi, după ce ne-am ridicat de pe genunchi, unul dintre fraţi a propus să încheiem atunci şi să plecăm la casele noastre.
Fratele Nica, însă, ne-a comunicat dorinţa („porunca”) expresă a fratelui Panican: „Continuaţi închinarea, pentru ca nu cumva prin întreruperea laudei ce I Se cuvine Domnului, în orice împrejurare a vieţii, El să fie mâhnit în inima lui de Tată iubitor. Numai în felul acesta-continuând programul până la capăt rugându-vă cu şi mai mare foc, Domnul se va bucura, iar eu voi fi întărit şi mângâiat în această încercare, prin care El a îngăduit să trec.”
Cuvintele acestea de îmbărbătare pentru noi, venite din partea fratelui nostru, ne-au scos din deruta şi descumpănirea care ne cuprinsese pe toţi, la primirea veştii, şi, încurajaţi de mesajul primit, am continuat programul.
Joi seara, am participat la priveghi, la Râşnov, în casa părintească unde era depusă defuncta, apoi, târziu în noapte, ne-am întors la Casa „Elim”, unde, a doua zi (vineri), am continuat închinarea conform programului stabilit dinainte.
La prânz ne-am despărţit, cu dorinţa mărturisită ca la sesiunea viitoare să fim prezenţi, (8-12 iulie, la Zalău) dacă Domnul ne va ţine cu viaţă.
Unii dintre fraţi au plecat acasă şi s-au întors sâmbătă, când a avut loc înmormântarea în „Cimitirul Evanghelic” din oraşul Râşnov.
La slujba de acasă au predicat fraţii păstori Constantin Joldeş, Emil Meştereagă şi Radu Bota, sub inspiraţia şi ungerea Duhului Sfânt, predicile rostite de cei trei fraţi păstori au depăşit mult structura clasică, convenţională a discursurilor practicate în astfel de împrejurări.
Vedem că Duhul Sfânt a lucrat la inima celor prezenţi într-un număr mare la serviciul acesta de înmormântare şi a mişcat inima celor care încă nu şi-au predat viaţa Domnului Isus, vorbindu-le despre nădejdea (certitudinea, în sens biblic) pe care o au cei mântuiţi, cei care L-au slujit şi L-au urmat pe Mântuitorul aici jos, urmând ca odată, când vor trece în veşnicie, să fie pentru totdeauna cu El.
Dacă în încheierea acestor rânduri, aş spune că, în toate acele zile de grea încercare pentru el, fratele Panican s-a bucurat cu o bucurie nespusă aş fi un exaltat, un mincinos (la urma urmei), pentru că legăturile sufleteşti, care s-au cimentat între el şi soţia sa timp de 25 de ani, cât au fost împreună, curmându-se brusc, prin moartea venită devreme, prea devreme, lasă urme.
Dar, tot neadevăr aş grăi, dacă aş spune că fratele Panican nu a trecut cu bine peste acest examen cumplit, comportându-se cu demnitate, cu luciditate şi cu siguranţa creştinului în Hristos, care este încredinţat pe deplin că nimic n-are loc la voia întâmplării în Univers şi că toate, dar absolut „toate (...) lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”, conform celor spuse de apostolul Pavel, în Romani 8:28.
P.S. Pentru că uneori versurile inspirate ale unei cântări duhovniceşti ne întăresc în credinţă la fel de mult ca o predică adecvată împrejurărilor în care ajungem fără voia noastră, în viaţă, transcriu mai jos asemenea versuri, cu rugămintea de-a fi prinse în Cartea de cântări a Şcolii.
EU MĂ ÎNCRED ÎN DOMNUL MEU
EU MĂ ÎNCRED ÎN DOMNUL MEU
N ORIŞICE FURTUNĂ
ÎN MÂNA LUI E SOARTA MEA
DE-I VREME REA SAU BUNĂ. bis
Refren: SĂ-MI FIE NOAPTEA CÂT DE GREA
INIMA MEA ÎI VA CÂNTA
LUI ISUS EU MĂ VOI RUGA
SĂ-MI DEA PUTERI ÎN ZIUA REA
EU MĂ ÎNCRED ÎN DOMNUL MEU
CREDINŢA CÂND MI-O-NCEARCĂ
A LUMII VALURI TOT MEREU
CERCÂND SĂ MI-O ZDROBEASCĂ bis
EU MĂ ÎNCRED ÎN DOMNUL MEU
LA UŞĂ CÂND ÎMI BATE
SATAN CU-AMENINŢAREA LUI
ISUS DE EL MĂ SCAPĂ bis
EU MĂ ÎNCRED ÎN DOMNUL MEU
CÂND INIMA-I ZDROBITĂ
DOAR EL O POATE MÂNGÂIA
ŞI-O FACE FERICITĂ bis
EU MĂ ÎNCRED ÎN DOMNUL MEU
ŞI-N HARU-I CE MĂ ŢINE
CÂND ACEST HAR SE VA SFÂRŞI
MĂ VA LUA LA SINE bis
(versurile – autor necunoscut, muzica Vali Pentea Sava)
Teodor Pandrea
